Pity Party- o petrecere pentru psihic

Pentru că fiecare zi este un “reminder” al anului de căcat pe care l-am avut, m-am gândit să o ard “americănește” și să reinventez conceptul de pity party. ImagePity party la americani este atunci când pățești chestii de căcat și dai o petrecere unde îți inviți toți confrații să te audă cum te plângi, să îți dea de mâncat ciocolată și să vă uitați în pijamale la filme triste gen A Walk to Remember (câh) sau alte căcaturi. Se sfârșește atunci când inițiatorul este grav zguduit de unul dintre participanții la petrecere sau când lumea se plictisește și vrea să plece acasă. Eu am zis că asta nu e o petrecere, e un priveghi, cel mult o pomană. Așa că am rescris regulile acestei petreceri. La pity party-ul Roxanei, oamenii nu au fost triști, ci din contră, foarte fericiți. Am făcut haz de necaz, pe scurt. Una din regulile mele era că fiecare trebuia să aducă ceva de băut. Eu am luat cu Alexandra o badoagă de vin, am vrut să luăm și lichior, dar am zis că nu va ieși deloc bine treaba. Anna a fost îndeajuns de bună încât să-mi ofere casa ei ca teren de petrecere. Pe lângă băutură, am luat snacks-uri și suc. Eu am luat măști de petrecere și fluierici dinalea, tot de petrecere. Regula era simplă : dacă voiai să bei, trebuia să spui un lucru de căcat pe care l-ai pățit și dacă voiai, să și râzi de el. Asta la fiecare pahar. Eu m-am plâns cel mai mult, desigur. Iubesc să fac asta, mă ajută la psihic, mă ajută să râd de mine. Plus de asta, auzi căcaturile altora și instantaneu te simți mai bine, știind că nu ești singurul. Cred că e sentimentul ăla de Imagesolidaritate.

Am bârfit și băieții, care inițial se uitau la meciul cu Dinamo și am râs pe seama lor (nu doar a celor prezenți, mă refer). Eu sunt, MAI NOU, pretențioasa #1. Prea slab. Prea gras. Prea înalt. Mult prea scund. Prea deștept. Prea prost. Prea bătrân. Prea tânăr. Prea cu ochii căprui. Prea cu ochii albaștrii. Dantură prea urâtă. Dantură mult prea frumoasă. Degete strâmbe. Degete mult prea îngrijite. Picior prea mare. Picior prea mic. Prea amuzant. Prea serios. Prea imatur. Prea matur. Prea sărac. Prea bogat. Prea cu paranteze. Nasul prea mare. Nasul prea mic. Părul prea scurt. Părul prea lung. Fără păr. Prea mult păr. Păr pe piept. Păr pe spate. Nu cred că va mai fi vreunul care să fie just right.

Am bârfit și prietenii, care nu sunt tocmai prieteni. Am aruncat pietre în ei cu nemiluita. Prea de treabă. Prea nesimițiți. Prea interesați. Prea indiferenți. Prea mincinoși. Prea sinceri. Prea mult la bine. Prea mult la rău. Prea puțini. Niciodată prea mulți.

Pe lângă cascada de informații negative transformate în căni de vin, toată lumea a ajuns la un stadiu de bine. Ne-am uitat la stand-up comedy, pe lângă cel făcut de mine. După aceea au început jocurile. Alexandra si Anca au venit cu idei, eu eram prea veselă, să zicem. Am jucat un joc, nu știu cum se cheamă, însă trebuia să scriem pe niște bilețele, numele unor personaje, după care le puneam pe frunte și trebuia să punem întrebări până când ghiceam ce personaj suntem. Foarte distractiv. Eu am fost Harry Potter. Anca a fost Adi Mutu. Alexandra, Jasmine din Aladdin. Anna a fost Daniela Crudu. Alex, Becali, iar Iulian, Mr. Bean. După aceea, am jucat veșnica mima, unde cuvintele nu au fost întocmai inteligente, cât amuzante. Necrofil a fost preferatul meu, interpretat de Anna.

Și că tot vorbim despre sănătate pe acest blog, pe lângă cea a minții, am un sfat și pentru corp. ImageAseară mi-am violat stomacul cu chips-uri, vin și ciocolată ( mi-am permis, a fost petrecerea mea, ce mama naibii?). Dar vedeta care m-a dat pe spate a fost înghețata. Eram  răgușită și mă durea gâtul. Am mers pe premisa că voi încerca sfatul ăla băbesc sau ce-o fi, de a mânca înghețată când te doare gâtul. Testată pe propria-mi piele. Este o idioțenie completă. Nu fiți handicapați ca mine și nu încercați asta acasă. Când ești răgușit, bei lapte cald cu miere și ou, bei ceai, iei o aspirină. Nu bagi botul în primul bol de înghețată, oricât de îndreptățit te-ai crede(că e petrecerea ta).

În concluzie, voi mai organiza o astfel de petrecere și voi mări volumul de invitați. Toată lumea merită o astfel de celebrare. E ca un fel de rite of passage. Deabea aștept următoarea. Am râs, am râs, am băut, am făcut poze, ne-am prostit, am râs mai mult. Ne-am simțit bine, nu a fost nicidecum o petrecere demnă de numele său, pity party. A fost o happy pity party. Vă invit să încercați. Eu clar o voi repeta. Image

Advertisements

3 thoughts on “Pity Party- o petrecere pentru psihic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s