După o furtună, vine o altă furtună

ImageAm decis să testez faimoasa teorie conform căreia după ceva de rahat, vine ceva frumos. Myth officially busted. N-am mai avut de mult o zi atât de naşpa de ceva vreme. Dumnezeu nu mă lasă niciodată să-mi uit originea şi moştenirea genetică de jinx.

Am stat ieri toată ziua să fac curat că vine mama marţi să vedem filmul ăla odată, şi trebuie să poată linge liniştită de pe jos. Cleaning freak. Spre seară, am plănuit cu Anna să mergem să mâncăm la Trattoria Il Calcio, il nuostro favorita, sau cum s-o zice în italiană. Şi aici a început aventura vieţii. Am ajuns la Universitate, şi am mers până la jumătatea dintre Universitate şi Romană, pe jos, că voiam să testez anduranţa ovarelor mele. Mă sună Anna că a avut o problemă la maşină şi a rămas în plop în mijlocul intersecţiei, să vin la ea.

Am avut o decizie grea de făcut: mă întorc la Universitate sau mă duc la Romană. M-am întors la Universitate să iau autobuzul. Am stat 15 minute în frig, autobuzul, ciu ciu. Ovarele mele au început să-mi răvăşească pântecul îngheţat, aşa că m-am enervat şi m-am dus la metrou. Când am ajuns la Unirii, mă sună Anna că s-a descurcat, să mă întorc la Universitate că mă ia ea de acolo. Îmi bag. M-am întors a3 oară şi m-am suit în maşină.

În drum spre Trattoria, pe nişte străduţe, o maşină parcată prost ( şi se mai miră unii de ce îşi iau cheie pe caroseria maşinii)  blocase un autobuz, care ne blocase pe noi, care blocasem o stradă întreagă. Am stat şi acolo ceva. Ajunse într-un final la restaurant, m-am dus să văd dacă era loc, până parca Anna. Era. SUPER! M-am aşezat la masă şi mi-am comandat apă. Mă sună Anna că n-a găsit loc, să plec. Am plecat sub privirile şi înjurăturile şi coborârea de sfinţi ale chelnerului. Am ajuns în Herestrău la Trattoria. Am mâncat. Planul era să ieşim cu nişte… nişte. Secret.

Anna îmi zicea că sigur o să avem super noroc diseară dacă a fost aşa căcăcioasă ziua asta. Am decis să mă încred în asta. N-a fost să fie aşa. Deloc. Ba din contră, mi s-a rupt rochia şi am ajuns să stau în casă ca o tristă. Nu, după furtună nu vine soarele, vine altă furtună. După aceea, un viscol. O tornadă şi un uragan. Un tsunami. Şi poate la finalul de calamităţi, vei avea parte de o zi cu nori. Image

Am contemplat aseară la nemurirea ghinionului. Nu e uşor să fii diferit. În mod bun sau rău. Uneori îmi doresc să am şi eu prieteni normali, pe care să-i drăgălesc, şi să fiu toată ziua cu ” fatăăăăăă” în gură. Ce rochie miştoo ai, fatăăă. Fatăăăăăă, mi s-a rupt o unghie. Fatăăă ce-am plâns la A Walk to Remember, asearăăă! FATĂĂĂ!!! Să am un iubit normal, totul roz. Să fiu average, with a fucking normal life. Destinul meu măreţ de jinx. Ca să mă înţeleagă cineva vreodată trebuie să aplice principiul invers cu mine. Îţi place soarele şi căldura? Mie îmi place ploaia şi frigul. Îţi place marea? Mie îmi place muntele. Îţi place în club? Mie îmi place mai bine să călătoresc. Orice aplici la tine, la mine e fix invers. Deci până la urmă, nu-s aşa greu de înţeles.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s