Persoanele dragi sunt ca și farfuriile

ImageZilele trecute mi-am spart farfuria preferată. Puteam să mă arunc disperată să o salvez, însă n-am făcut-o. Fata cu cele mai bune reflexe pe care ai să cunoști vreodată n-a fost în stare să-și salveze blestemata de farfurie. M-am uitat oripilată cum cade din storcător, se învârte în aer și se face țăndări pe jos. Timp de vreo 2 minute, m-am holbat la bucățile din vechea mea odraslă, zăcând inconștiente pe jos, fără să clipesc, aproape fără să respir. Am simțit o mică înțepătură în suflet la vederea trupului neînsuflețit al fostei farfurii, după care am luat bucățile, le-am aruncat rapid în gunoi și am aspirat.

De ce era farfuria asta preferata mea? În primul rând, pentru că era singura pe care o puteam băga la cuptorul cu microunde fără să puște ( celălalte pe care le am au bandă dinaia aurie, reflectorizantă ), apoi pentru că era colorată foarte drăguț și pentru că mi-a fost împrumutată și mai apoi, însușită ( să nu-l numim furt ). Era practic, farfuria pe care o foloseam mereu, pe care o preferam. Mai bine o spălam pe aia, decât să folosesc alta.

Ș-apoi când am spart-o, în clipele de holbare absolută la rămășitele sale, am avut o revelație: la fel e și cu oamenii dragi din viața noastră. După ce am jelit pe sus numita farfurie vreo 2 zile, m-am hotărât să-mi cumpăr alta ca să umplu golul lăsat de ea în bucătărie, în sertarul său. A început să aibe sens ce-am spus și mai mult. Nu așa facem noi cu toți oamenii care ne intră în vieți și pe care ajungem să-i îndrăgim? Când dispar, le plângem plecarea, le simțim lipsa. Vreo 5 minute. După care ne gândim că vom găsi alte farfurii la fel de bune, poate mai colorate și mai propice mediului microundelor. Le vrem înlocuite, pentru că nu vrem să ne dăm răgazul de a ne gândi că fiecare farfurie/ om e special în felul său. Mi-am dat seama de asta când am fost astăzi la Mega Image și am văzut o grămadă de farfurii frumoase. Am vrut să cumpăr una, dar am fost năpăstuită de gânduri. Parcă-i prea scumpă, parcă nu e chiar ATÂT de colorată, parcă găsesc la Cora mai ieftin, nu știu dacă se potrivește cu decorul din bucătărie. Image

Am plecat de acolo fără nicio farfurie. Am realizat că nu o va putea înlocui pe aia nicio altă farfurie, oricât de pompoasă sau super inventivă. Aia avea “elementul ăla”, un fel de “element X ” , de neînlocuit. Revenind la pledoaria mea, așa e și cu cei dragi. Așa e pentru mine. Pentru toți pe care i-am iubit sau i-am urât, i-am jelit, le-am simțit lipsa și am încercat să-i înlocuiesc ( nu neapărat în această ordine ), ajungând mereu la aceeași concluzie, rotindu-mă în cercuri ca un vultur asupra unui cadavru în deșert: la fel ca și farfuriile sau orice alt obiect, oamenii dragi din viața noastră nu pot fi înlocuiți. Cel mult îți poți distrage atenția cu alte obiecte strălucitoare, îți cumperi altă veselă și mai frumoasă ca vechea, dar în unele momente de liniște cu tine, îți aduci aminte de ce farfuria AIA în mod special ți-a rămas în suflet și ai să-i duci lipsa. Și ai să-ți amintești mereu de ea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s