O poveste despre cum mi-am pierdut norocul

ImageDe ceva vreme încoace, prietenii și chiar cei mai puțin prieteni, îmi spun Jinx. De la ce mama naibii provine jinx? Pentru cei care nu știu, jinx înseamnă în lb. engleză, om care are mici ghinioane ( like în mod constant ) și/sau aduce ghinon altora. La mine cred că e puțin din amândouă.

Cât am fost mică, n-am stat niciodată să mă gândesc de ce sunt mereu plină de vânătăi, de ce am mereu capul spart, de ce mă urmăresc dubioșii pe stradă, de ce sunt bombardată de rahat de pasăre pe oriunde merg. Nu e mare chestie. Toți copiii au trecut prin asta. Eram o mică pișicheră năzdrăvană. Când am început să cresc, lucrurile au început să devină puțin cam ciudate. Problemele nu s-au oprit, ba din contră, s-au amplificat.

Nu știu cum și unde mi-am pierdut norocul. Mi-am pierdut unele nopți gândindu-mă. N-am noroc chiar la nimic. Bani, dacă n-ar fi familia, aș muri de foame. Dragoste. Haha. Sănătate, nici acolo nu strălucesc( deși sunt recunoscătoare că nu e nimic grav). Uneori chiar mă simt prost că îndrăznesc să mă gândesc cum că aș avea ghinion, când alți oameni mor de foame and shit. Dar raportându-mă la cei de seama mea, păsările chiar se cacă pe mine, loviturile și zgârieturile și chiar tăieturile nu mă ocolesc, faze aproape departe de realitate chiar mi se întâmplă și la mine chiar se poate mereu mai rău.

Ieri, de exemplu, am avut o zi pe sistemul “șoc și groază”. A început chiar de seara. Am tușit toată noaptea like a sir, de abia am adormit. A doua zi aveam un oarecum examen. Și dormeam atât de bine când telefonul a început să sune. Ce e nesimțirea asta? Mă sunase Diana care mă aștepta în stație de 20 de minute. Era 9.24. Examenul începea la 9.30. Nu mi-a sunat ceasul. Rahatul de ceas. Fără motiv, am verificat. Image

Ca străfulgerată am ieșit afară și am realizat că plouă ca naiba. Îmi faceau ochii ca la păcănele, Doamne, că de abia ce vedeam de somn și ploaie. Am fugit like a jinx-06, like a jinx-06 către metrou unde Diana mă aștepta. Toată coaptă, transpirată, răcită, lovită și mind-fucked am ajuns la prezentare în timp util. După ce-am scăpat și de asta, trebuia să mă întâlnesc cu Alexandra și Cristina, să mergem la mine să facem un proiect. Când să luăm autobuzul, Alexandra m-a întrebat dacă e de regulă control pe aici. “Nuuu, Alexandra, aproape niciodată. Staaai liniștită, e ok. Oricum îi știm pe toți de aici din zonă! Și chiar așa jinx să fim, e imposibil. Dar totuși, după ziua de azi…” Diana m-a susținut, căci nici ea nu avea abonament.

Ne-am urcat liniștite în autobuz. După 30 de secunde, control. Fuck. Au prins-o pe Diana, am coborât, au amendat-o. Pe Alexandra am reușit să o scap, că era lângă mine și am sărit eu cu abonamentul în față. Am mers o stație pe jos, prin ploaie, doar ca să mai luăm o stație până la mine. Am așteptat după autobuz, în vânt și ploaie ( ca un clișeu reușit ), până să ne urcăm în cel care avea să ne ducă încă vreo 400 de m. Când să coborâm…vaaai dar ce-avem noi “aicea”? Moșul cu ochelari de zoom, nici împins și nu s-a dat jos. Am mai mers o stație. Am început să râdem toate isteric. Mie mi-au dat lacrimile. Un băiat se uita super ciudat la mine. Am coborât la următoarea stație, doar ca să ne întoarcem la a mea, prin ploaie. Îmi înghețase și sufletul. Am ajuns acasă și am făcut o poză.

Și cam așa îmi petrec eu aproape fiecare zi din viață. După atâția ani, însă, am încetat să mă întreb ce am făcut cu norocul meu. Unde l-am pus, unde l-am ascuns, ce mama naibii am făcut cu el, nu știu. Nu-mi mai pasă. Thank God, am simțul umorului foarte dezvoltat, așa că am învățat să fac haz de necaz. Dacă nu, cred că aș fi luat-o razna până acum.

Advertisements

3 thoughts on “O poveste despre cum mi-am pierdut norocul

  1. ma, tu sti povestea aia cu Universul..cu conspiratia si etc..bani ai, sanatoasa tun esti, prieteni de prieteni ai, cu dragostea stam toti prost, stai linistita! :)) ori postul asta e ca sa ma convingi pe mine cat de unhappy esti tu acum si deci sa vizitam din nou carciumile :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s