Galanteria bărbaților, in memoriam

Am să vă spun o mică poveste pentru a înțelege mai bine esența a ceea ce vă voi transmite.

“A fost odată ca niciodată, o fată. O fată oarecare. Și de-a lungul vieții sale, a început să-și delimiteze prioritățile la un bărbat. La adolescență  aspectul fizic era foarte important. Ca tânăr adult, a început să conștientizeze că se poate mai mult de atât. La vârsta maturității, lucrurile s-au schimbat. Buna creștere a fost printre primele calități, așa că această fată și-a propus să se mărite cu primul bărbat care o va trata cu eleganță și bun simț. În final, a murit singură înconjurată de nouă pisici.”

ImageAm realizat cu tristețe profundă că au apus de mult vremurile în care o personă de sex masculin te trata cu finețe și rafinament. Și vremurile când bărbații se țineau de cuvânt. Sau vremurile când bărbații MĂCAR mai aveau cuvânt. Există excepții, eu încă sper. Am întâlnit câteva astfel de persoane și mi s-a umplut sufletul inexistent, de bucurie. Nu consider neapărat gesturile ca deschisul ușii sau jacheta aruncată pe o baltă peste care va trece femeia. Nici gesturile alea scârboase în care mai cad bărbații, cum ar fi lingușeala excesivă și pierderea masculinității.

În mod paradoxal, bărbații sunt și amabili uneori. Îți dau mereu opțiuni, te îndeamnă să faci tu alegeri. Alegeri din alegerile lor atent alese. Ce frumoase erau vremurile alea când existau baluri și bărbatul invita femeia la dans. Ce gest și ce acțiune de o importanță enormă. Vorba domnului George Ivașcu, actor și profesorul meu de dicție, “o invitație la dans, este un gest de cunoaștere; când două persoane dansează, se cunosc”. Adio, asemenea evenimente rare. Adio, galanterie. Aceasta s-a ascuns in filmul lui Cristian Mungiu, undeva, după dealuri.

austin-texas-wedding-groomsmen-gentleman-in-black-tux-hat-white-gloves.originalAm privit de-a lungul anilor cum galanteria se îndepărtează tot mai tare de societatea în care trăim. Cei mai tineri ca mine ( ca să zic așa ) se freacă frenetic unii de ceilalți prin cluburi și mimează acte sexuale în timpul dansului și cam în orice alte activități ce implică sexul opus. Nu știu dacă e proasta creștere, societatea sau amandouă. Sau poate că nu au cunoscut altceva. Nu știm cum să comunicăm unii cu alții într-un mod civilizat. Nu știm să purtăm conversații cu valoare informațională sau măcar afectivă.

De-aia, am să îndrăznesc să afirm următorul lucru: când dau de un om normal la cap, care se mai întâmplă printr-un mod “exhaustiv, ingenuu și prin extorsiunea unui degajament” să fie și galant, am să țin cu dinții și am să apreciez ( pentru că sunt sigură că există, e ca un inorog mistic, dar ăsta cred că există) . Ș-am să tai capete, ș-am să mut munții din loc, ș-am să întorc lumea cu fundul în sus, ca să-l fac să afle acest lucru.

În concluzie, haideți să luăm un moment de tăcere pentru moartea unui drag prieten de-al femeii, galanteria. ………………………………………………beeeeeeeep………………………………………………………. Bun așa. Deci. Adio, eleganță a bărbaților, te-ai dus și ne-ai părăsit. Îmi pare bine că am avut prilejul să te cunosc, dar poți pleca în pace, galanteria bărbaților nu mai are rost.

PS: Bărbații din ziua de azi au uitat de costum. But why??

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s