Despre forțele răului și lipsa de somn

Ziua trei. Șapte dimineața. Două ciocane și o bormașină. Cel Întunecat iar a luat controlul asupra minții oamenilor și i-a pus la muncă încă de dinainte să răsară soarele. Roxana, o fată Imagedestul de calmă în majoritatea cazurilor când nu era în acea perioadă a lunii ( adică chiar acum ) s-a trezit cu un sunet dulce al muncii fizice fix lângă peretele de lângă patul său. Pentru o clipă ea s-a simțit ca în minele din Moria ( LOTR stuff ), crezând că gnomii din adâncuri muncesc asiduu pentru a găsi mithril ( tot LOTR stuff ) și că lăcomia acestora i-a împins să muncească zi și noapte pentru a găsi prețiosul material.

Când ochii Roxanei s-au dezlipit de mâzga ce i se formase din cauza oboselii, a realizat că ea nu se afla, nicidecum, într-un scenariu din The Lord Of the Rings, ci se afla chiar la ea în pat, cu sute de demoni din Infern învârtindu-i-se deasupra capului. Avea ea niște dopuri de urechi, pe care și le-a înfundat cu toată puterea, dar în van. Satan a fost mai puternic în această dimineață. Lacrimi de disperare au început să se scurgă pe obrajii roșii de furie a Roxanei. A plâns în disperare vreo 15 minute încontinuu, implorând cerurile, apostolii și toți sfinții din ceruri să trimită forțele binelui să facă al doilea Clash of the Titans fix la ea în casă. După 15 minute de plâns de milă, obiectul satanic aka bormașina, împreună cu fiii săi, cerberii Infernului, au continuat tortura asupra minții ei. Așa că s-a oprit să-și mai plângă și s-a gândit să acționeze. A început să lovească frenetic marginea patului și cam tot patul în sine. A început să plângă alte 5 minute, dar nu de milă, oh, oh, nu, nu. De milă nu avea să mai plângă.Plângea de nervi.

Când a plecat din Valea Plângerii, Roxana s-a gândit să-și înfunde mp4-ul în urechi și să asculte muzică. Asta a părut că merge, deși se mai putea auzi sunetul uneltelor din Iad. Și-a pus capul pe perna umplută de lacrimi și a început să asculte muzica la maxim. Era atât de moale perna. Roxana s-a gândit că ce tortura mai mare poate fi aceea decât să ai capul așezat într-un pat moale, să-ți fie somn, să ai voie să adormi și să nu poți. Ce forțe ale răului ar putea poseda muncitorii zombi de lângă peretele său? Ce forțe satanice le-ar fi putut invoca puterea de muncă la ora 7 ? Ce uneltiri venite direct din cele mai adânci puțuri și colțuri din tărâmul infinit al focului și al durerii le-ar fi biciuit spatele să muncească cu atâta ardoare ? Ce stăpân al Infernului i-ar fi trimis aici ? Sauron să fie? Să fie Voldemort ? Harry Potter, nu e aici, frate. Poate Darth Vader.

Când melodia celor de la Kodaline ( High Hopes) i-a lovit urechile, spiritele s-au mai calmat. ImageSomnul parcă începea să îi închidă ochii atât de obosiți de la nopțile nedormite. Până când puterea bormașinii a fost mai puternică decât cea a căștilor. Roxana s-a ridicat din pat, înjurând, implorând milă. Lipsa somnului și-a făcut perfect efectele. Pe la 8 dimineața, dansa frenetic prin casă, dansuri aproape tribale, chiar antice, pe melodiile celor de la The 1975 (Chocolate)   și Imagine Dragons ( On top of the world ) . Planeta maimuțelor nu s-ar fi comparat cu ce era la ea în casă. Harlem Shake ar fi fost făcut de rușine. Dansând prin casă, a realizat undeva pe la melodia Lanei Del Rey ( Blue Jeans)  că deși este mai necoordonată ca un urangutan la circ, Roxana știa să danseze vals, tango, salsa, balet în mod special. Era marioneta dansantă a Satanei. Unealta supremă a răzbunării cosmice asupra păcatelor strămoșești de la Adam și Eva încoace. Săptămânile astea Roxana avea să fie sclava pedepsei ancestrale și să sufere pentru omenire. A realizat în timpul melodiei lui Iggy Azalea- Work ( pentru că versul principal este work, work, working on my shit ) , că ăsta era blestemul ei de purtat. Întâi vecinii de sus, acum asta. Roxana era blestemată să nu își găsească vreodată somnul. Probabil și când avea să moară, va bântui necontenit pământurile, neputându-se odihni. 

După ce a vorbit cu părinții săi, care au râs de ea vreo 10 minute, întrebându-se până și ei cum trag toate căcaturile astea la ea, Roxana a început să râdă ca un jder turbat.Lipsa de somn și efectele sale. Roxana simțea cum cedează din cauza lipsei acestuia. Cu o zi în urmă a împins un copil aproape inocent de pe o bicicletă. Ce se va întâmpla azi? Cât va mai ține bateria mp4-ului ? Câte cafele vor mai putea să o mențină în viață? Câte Nurofen Forte ? Cât anticearcăn și fond de ten? În timpul melodiei celor de la Mumford & Sons-Lover of the Light, când lumina a început să pătrundă printre draperiile camerei, Roxana a realizat că avea doar două opțiuni: să se mute sau să fie sedată.   

To be continued. For sure.                              

 

Advertisements

One thought on “Despre forțele răului și lipsa de somn

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s