Viața ca un roadtrip continuu

Îmi place să întâlnesc oameni asemăntori mie. Îmi place să-i iau ca atare și să-i păstrez lângă mine, ca să fur de la ei idei noi, idealuri și vise. Îmi plac oamenii cărora le place să călătorească. Pe lângă faptul că oricine-mi va fi soț trebuie să aibă suflet de artist, mai trebuie să aibă și un suflet de călător. Image

Mi se pare că o călătorie, indiferent de natura ei sau de durata ei, te schimbă. Unele mai mult, altele mai puțin. Acum vreo câțiva ani, într-o perioadă de tumult și vâltoare adolescentină, mi-am luat zborul trei săptămâni către Londra la niște prieteni de familie. M-am simțit super. În plus de asta, m-am descurcat singură prin marele oraș englezesc, cu o hartă în mână. A trebuit să mă descurc în momentele de nesiguranță, de extaz, de încântare, de fericire, de frică, de incertitudine, de pericol ( era să leșin în metrou, unde nu mă știa nici naiba ) și mai ales, în momentele de împlinire totală. Am făcut o călătorie spirituală unde m-am regăsit pe mine. Când m-am întors în România, nu mai eram exact la fel. Eram la fel, dar nu chiar. Ceva vizibil se schimbase.

Reamintindu-mi de această perioadă, sinapsele mele au făcut super conexiunea lor obișnuită și așa am făcut eu analogia cu următoarea ipoteză: viața este ca un roatrip continuu. Nu credeam că poți să te urci aleatoriu într-un avion metaforic și să pleci într-o călătorie spontană, nedefinită de timp și spațiu, în jurul propriei tale planete. De asemenea, nu credeam că, odată cu întoarcerea ta din acest roadtrip, nu mai ești la fel.

Când te întorci și te uiți în urmă și te gândești că nu ți-ai fi imaginat vreodată că ceva s-ar schimba. Londra. Înveți. Plângi. Râzi. Faci poze cu o chinezoaică pe care o întâlnești la London Bridge. Mănânci pui Imagesuper delicios la Nando’s. Bei Cola Cherry. Ajungi în Viena. Ți-e frig. Lumini. Crăciun. Târg de sărbători în fața primăriei vieneze. Budapesta. Pod. Alte lumini. Kurtos kalacs. Diversitate. Bratislava. Scurt. Inedit. E seară. Oboseală. Fericire. Tristețe. Praga. Orașul de aur. Întuneric. Descurcă-te singură cu tramvaiul. Cunoaște niște băieți argentinieni. Fă poze cu ei. Cumpără bere pragheză. Vizitează. Fă poze spontane. Cumpără suveniruri. Sun-o pe mama că îți e dor de mâncarea preferată. Cumpără magneți pentru frigider din fiecare loc de pe unde mergi. Hajduszoboszlo. Prieteni. Mâncăruri picante. Tobogane. Aquapark. Fericire. Tristețe. Cumpărături la Tesco. Costinești. Aventură. Alți prieteni. Mare & soare & nisip & răsărit totodată. Transfăgărășan și Transalpina. Munți. Splendoare. Măreție. Miros de rășină. Miros de aer curat. Admiră lumina care își face cu lene loc printre acele brazilor. On top of the world. Brașov. Brașoveni. Căldură. Cere indicații. Mergi pe jos. Mănâncă specialități ale zonei unde te aflii. Munții Alpi. Privește-i din avion. Simte admirație. Liniște. Ascultă o melodie mișto în căști. Ia mașina. Condu la munte. Condu la mare. Ia pe cineva cu tine. Fă un CD pentru maImageșină și cântă până la destinație. Desenează. Cântă la pian. Pictează. Aruncă-te în valuri. Cațără-te pe un vârf de munte. Fă un picnic la munte. Fă un picnic la mare. Visează. București. Necunoscut. Iubire. Prieteni. Dezamăgire pe toate planurile. Descurcă-te singură. Și mai multă Iubire. Durere. Învață. Fericire desăvârșită. Cunoaște. Cunoaște artiști. Fii un artist. Ia totul ca atare. Mergi la teatru. Lipscani. Ceainării. Restaurante italienești, vietnameze, chinezești, românești. Oameni răi. Oameni buni. Lecții de viață. Călătoria a încetinit, dar încă nu s-a terminat.

Așa e și în viață. O călătorie mai mult sau mai puțin spontană, care te duce în locuri pe care ți le dorești, locuri de care știi sau de care n-ai habar. Te descurci. Înveți. Iei aminte, crești și te dezvolți. Simți tristețe, simți fericire, nostalgie. Te uiți peste pozele făcute de-a lungul drumețiilor tale și îți amintești despre locurile pe unde ai fost și oamenii pe care i-ai întâlnit și realizezi că persoana din poze este alta față de cea care a plecat în călătorie. Așa te uiți și la evenimentele marcante ( mai mult sau mai puțin ) pe care le trăiești de-a lungul vieții. Realizezi de cele mai multe ori, cu fericire, că persoana before/after nu coincide. Nu mai ești la fel. Ești mai bogat. Ești mai înțelep. ImageAi trăit sentimente care te-au adus la un nou nivel al dezvoltării personale. Ești mai bun. Nu neapărat mai puternic. Mai valoros. Mai cu strălucire în privire. Nu mai ești la fel. Nu mai ești la fel. Nu…mai…ești…la fel. Și te schimbi în mod cameleonic odată cu fiecare călătorie ( metaforică sau nu ) în care decizi să pleci și să lași totul în urmă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s