București nu e locul unde să-ți găsești prințul

În marea de shImageukărime din București, teoria evoluționistă a lui Darwin poate fi observată privind primate de la cele mai puțin dotate intelectual, până la formele lor cele mai avansate (dar asta mai rar). E o mare diversitate.

De aceea, mereu când vorbeam cu prietenele mele din specia feminină ce se aflau prin diferite colțuri ale țării, mă întristam. Femeile ajung (mai devreme sau mai târziu) să vorbească tot de bărbați. Așa că mereu rămâneam ca electrocutată de fulger că nu înțelegeam de unde îi scoteau pe super prinții ăștia călare pe un cal alb care era și el la rândul lui călare pe un val alb și spumos. Că io nu-i vedeam pe icișa nici să dea ăl mic și negru. Și frumoși. Și deștepți. Și de treabă. Mai dă-o naibii.

Și mi-a venit super revelația ieri în autobuz când s-a urcat un tip cu jumătate de cap mai mic ca mine, dar cu o atitudine care mă depășea în cei 1.70 m ai mei. Shukarul șef purta la 0 grade, mocasini, fără ciorapi, blugii rupți (că nu ești șef de trib, cash cash fără ei) și care se holba cu o mega insistență de m-a bufnit râsul. Pe lângă râs, minții mele i-a mai bufnit și super dâng revelația secolului: în București a fost vărsat tot gunoiul genetic. Din toate părțile țării. Ca englezii când au colonizat Australia. Au trimis acolo toți pușcăriașii. Hăhă.

Bucureștiul este cel mai tare oraș. Asta dacă îi stârpești 90% din populație. Aici descrește calitatea persoanelor cu 200% față de “provincie” (urăsc răhățimea asta ancestrală de cuvânt, ia provincia și pupă-mi curu’).

Prinții pe cal alb – care oricum nu există- au fost aici suflați de pe metrul pătrat mai cu rapiditate decât un vânt puternic care înlătură frunzele moarte toamna și înlocuiți cu zmeii cei răi (dar shukari), cu măgari în loc de cai albi (dar cu patru inele), cu iphone 5 în loc de sabie (e tot un fel de sabie, dar futuristică), cu belciuge în urechi sau diverse părți ale corpului în loc de coroană (dar bling), cu Salam în loc de muzica de epocă (dar aaaaaaa! 100 de eurooo, văăărulee), cu tricou YOLOImage în loc de stindard, și nu în ultimul rând, prințesa cea cuminte și frumoasă de la brațul prințului a fost și ea înlocuită cu una la fel de shukară și poleită cu aur.

În alte părți nu e situația chiar așa neagră, promit. Nu vorbesc prostii. Shukărimea din București a făcut mai multe victime decât epidemia de ciumă din Londra din anii 1665. Sau ca meteoritul ăla de a dus la dispariția dinozaurilor.

Asta, sau sunt eu prea pretențioasă și ne-shukară.

Advertisements

3 thoughts on “București nu e locul unde să-ți găsești prințul

  1. Toti avem probleme, unii mai grave, altii nu. Dar adevarul este ca nu esti indreptatit sa “ai” persoana pe care o vrei, pur si simplu. Trebuie sa lupti pentru ea. Daca nu o gasesti, poate nu cauti cat sau unde trebuie. Pe langa asta, faza cu “printul” mi-se pare un standard dublu, poate ca tu esti el, poate ca tu trebuie sa iti cauti “printesa” :)). E usor sa dai vina pe lume ca “nu ma iubeste nimeni” si sa ii alungi pe toti, mai greu e sa te iubesti singur ca apoi sa fi capabil sa ii iubesti cu adevarat si pe ceilalti. Chestia asta ma scoate din sarite. Eu sunt extrem de timid, si asta din cauza unor probleme din copilarie. Pentru mine nu s-a luptat nimeni, tot eu trebuie sa imi infrunt demonii si sa ma simt mizerabil pe parcurs. Acum cateva zile i-am spus unei fete ca o iubesc, ea mi-a raspuns ca ma place, “acum”. Raspunsul meu a fost, “Poate candva vei fi tu in locul meu” la care mi-a spus “Chiar daca te-as iubii, nu ti-as spune”. Cam asta e problema voastra. Intr-o lume in care se considera ca ne sunteti egale, iar ca drepturi ne depasiti, tot noi trebuie sa ne inghitim egoul pentru a va face pe plac. Eu trebuie sa ma gandesc la ce mi s-a intamplati in copilarie, lucru ce nu am putut face mai bine de 15 ani, cat timp m-am plafonat, ca ea sa… nimic? Tu, ca orice alt om nu cauti alinare, cauti sa fi abuzata intr-un mod anume, cum ai fost invatata. De aici si ideea ca oamenii nu cauta ce au nevoie, cauta ce vor. Deci tu n-ai nevoie de “un print alb”, ai nevoie de iluzia lui, pentru a-ti pastra perspectiva bolnava. Si eu, la randul meu faceam asta. Cautam oameni pe care sa ma abuze sentimental, asta pentru a ma sintii indreptatit sa urasc toata lumea, si sa-mi plang de mila. La sfarsit oricum murim singuri, faptul ca nu ne intelege nimeni, este doar vina noastra, si a nimanui altcuiva. Poate ca gresesc, poate ca tu esti diferita, dar asta a fost parerea mea despre aparenta ta problema, pe care consider ca toti o impartasim, irelevant de sex.

    • Sunt perfect de acord cu ce spui Alex, chestia este că eu scriu într-un ton comico-sarcastic. Nici eu nu cred unele lucruri pe care le scriu. De unele “probleme” e misto să faci mișto. Asta fac eu,ajută. Încearcă și tu ! 😀

      • Oamenii prosti de ce le mai multe ori merita ignorati. Problema cu sarcasmult si oamenii prosti este ca nu se prind aproape niciodata. Sarcasmul este un mecanism care ar trebuii sa ajute oamenii spre care este indreptat sa realizeze cat de penibili sunt. Folosit in scop de amuzament aduce doar frustrare pe termen lung. Dar da, n-am sa mint, m-a amuzat pe cat m-a intristat articolul tau.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s